Recuperarea pensiei alimentare (art. 27, paragraf 4)

24. Conform prevederilor Codului familiei, părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material. Modul de plată a pensiei de întreţinere se determină pe baza unui contract încheiat între părinţi sau între părinţi şi copilul major inapt de muncă. Dacă lipseşte un atare contract şi părinţii nu participă la întreţinerea copiilor, pensia de întreţinere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinţi, a tutorelui copilului sau a autorităţii tutelare.

25. Pensia de întreţinere pentru copilul minor se încasează din salariul şi/sau din alte venituri ale părinţilor în mărime de 1/4 - pentru un copil, 1/3 - pentru 2 copii şi 1/2 - pentru 3 şi mai mulţi copii. Cuantumul acestor cote poate fi micşorat sau majorat de instanţa judecătorească, ţinîndu-se cont de starea materială şi familială a părinţilor, de alte circumstanţe importante. În cazul în care unii copii rămîn cu un părinte, iar alţii - cu celălalt, pensia de întreţinere plătită în favoarea părintelui mai puţin asigurat se stabileşte printr-o sumă fixă.

26. În cazurile cînd părintele care datorează întreţinere copilului său are un salariu şi/sau alte venituri aleatorii sau fluctuabile ori primeşte salariu şi/sau alte venituri, total sau parţial, în natură, ori nu are un salariu şi/sau alte venituri, precum şi în alte cazuri cînd, din anumite motive, încasarea pensiei de întreţinere sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri este imposibilă, dificilă sau lezează substanţial interesele uneia dintre părţi, instanţa judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreţinere într-o sumă fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă şi sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri.

5.7 Adopţia (art. 21)

27. Legislaţia adoptată în perioada de raportare referitor la adopţie a fost elaborată să asigure compatibilitatea ei cu standardele internaţionale din domeniu. Pot fi adoptaţi numai copii minori, cu excepţia celor care au obţinut capacitatea deplină de exerciţiu pînă la vîrsta de 18 ani. Adopţia fraţilor şi surorilor de către persoane diferite este interzisă, cu excepţia cazurilor cînd această cerinţă contravine intereselor copiilor sau cînd unul dintre fraţi (surori) nu poate fi adoptat din motive de sănătate.

28. Adopţia unui copil care este cetăţean al Republicii Moldova de către cetăţeni străini sau apatrizi se admite numai în cazuri excepţionale, cînd nu există posibilitatea ca acest copil să fie adoptat sau pus sub tutelă (curatelă) de către rudele copilului, indiferent de cetăţenia lor sau de către alte persoane cetăţeni ai Republicii Moldova. Adopţia, în acest caz, se face în conformitate cu prevederile generale, dacă s-a dovedit că timp de cel puţin 6 luni din momentul luării copilului în evidenţă acesta nu a fost acceptat pentru adopţie sau luat sub tutelă (curatelă) de către rudele sale, indiferent de cetăţenia lor, sau de către cetăţenii Republicii Moldova, cetăţeni străini sau apatrizi cu domiciliul în Republica Moldova. Aceste prevederi nu se aplică dacă:

- soţul adoptă copilul celuilalt soţ;

- copilul suferă de o boală gravă care necesită un tratament special ce nu poate fi acordat în Republica Moldova.

29. Sunt luaţi în evidenţă şi propuşi pentru adopţie copiii:

- ai căror părinţi au decedat;

- ai căror părinţi sunt decăzuţi din drepturile părinteşti, sunt declaraţi incapabili sau dispăruţi;

- care au fost abandonaţi de ambii părinţi sau de unicul părinte;

- care au fost propuşi pentru adopţie de ambii părinţi sau de unicul părinte.

30. Evidenţa copiilor care pot fi adoptaţi se efectuează de către autorităţile tutelare respective şi autoritatea centrală pentru protecţia copilului. Persoanele cu funcţii de răspundere din autorităţile administraţiei publice locale, din organizaţiile obşteşti, precum şi alte persoane sunt obligate să comunice autorităţii tutelare informaţiile pe care le deţin despre copiii care pot fi propuşi pentru adopţie şi despre cei care au rămas fără îngrijire părintească.

31. Evidenţa cetăţenilor Republicii Moldova care doresc să adopte copii se efectuează de către autorităţile tutelare, iar evidenţa cetăţenilor străini şi a apatrizilor care doresc să adopte copii cetăţeni ai Republicii Moldova se efectuează de către autoritatea centrală pentru protecţia copilului.

32. Încuviinţarea adopţiei copilului se face de către instanţa judecătorească la cererea persoanelor (persoanei) care solicită adopţia. Cererea privind încuviinţarea adopţiei se examinează de către instanţa judecătorească, cu participarea obligatorie a autorităţii tutelare. Hotărîrea instanţei judecătoreşti privind încuviinţarea adopţiei poate fi pronunţată numai atunci cînd copilul s-a aflat în îngrijirea viitorilor adoptatori (adoptator) nu mai puţin de 6 luni. În unele cazuri adopţia poate fi încuviinţată şi fără stabilirea acestui termen de încercare, motivele menţionîndu-se în hotărîrea instanţei judecătoreşti.

33. Accesul la informaţia privind copiii care pot fi adoptaţi este liber pentru persoanele care solicită adopţia şi persoanele împuternicite de ele. Autorităţile tutelare nu au dreptul să limiteze accesul la informaţia privind copiii care pot fi adoptaţi.

34. Adoptatori pot fi persoane de ambele sexe care au atins vîrsta de 25 de ani, cu excepţia celor:

- decăzute din drepturile părinteşti;

- declarate incapabile sau cu capacitate limitată de exerciţiu;

- care au adoptat copii, dar adopţia a fost anulată din culpa lor;

- eliberate de obligaţiile de tutore (curator) din cauza neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor lor;

- care, în virtutea calităţilor morale sau a stării sănătăţii, nu sunt în stare să-şi îndeplinească drepturile şi obligaţiile părinteşti de întreţinere şi de educaţie a copilului adoptat;

- care urmăresc scopul de a obţine o adopţie fictivă;

- care au prezentat documente false;

- care au atins vîrsta de 50 de ani (această regulă nu se aplică în cazul cînd adoptatorii sunt căsătoriţi între ei şi unul din ei nu a atins vîrsta de 50 de ani, precum şi atunci cînd părintele adoptiv este soţul părintelui copilului adoptat sau cînd copilul a trăit în familia eventualilor părinţi adoptivi înainte ca aceştia să împlinească vîrsta de 50 de ani).

35. Cetăţenii străini şi apatrizii care îşi au domiciliul în afara hotarelor Republicii Moldova pot fi adoptatori ai copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova numai dacă întrunesc atît condiţiile impuse de legislaţia statului ai cărui cetăţeni sunt sau în care îşi au domiciliul, cît şi condiţiile impuse de legislaţia Republicii Moldova, precum şi dacă ţara lor este membră a Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale sau dacă în acest domeniu există un acord bilateral între state.

36. Nu se admite adopţia copilului de un cuplu necăsătorit.

37. Diferenţa de vîrstă între adoptator şi adoptat va fi de cel puţin 15 ani. Această regulă nu se aplică în cazurile cînd unul dintre soţi adoptă copilul celuilalt soţ. Pentru motive temeinice, această diferenţă de vîrstă poate fi redusă, dar nu mai mult decît cu 5 ani.

38. Pentru adopţia copilului se cere acordul părinţilor lui. Nu este necesar acordul părinţilor pentru adopţia copilului dacă aceştia:

- sunt decăzuţi din drepturile părinteşti;

- sunt declaraţi incapabili;

- sunt declaraţi dispăruţi;

- nu sunt cunoscuţi;

- nu locuiesc împreună cu copilul şi se eschivează nemotivat de la întreţinerea şi educaţia acestuia mai mult de 6 luni.

39. Pentru adopţia copilului care a atins vîrsta de 10 ani este necesar şi acordul acestuia exprimat în instanţa judecătorească. Ca excepţie, copilul poate fi adoptat fără acordul lui, dacă, pînă la momentul adopţiei, el a locuit în familia adoptatorilor şi nu ştie că aceştia nu sunt părinţii lui fireşti.

40. Adopţia poate fi desfăcută, dacă aceasta o cer interesele copilului adoptat, în cazul cînd:

- adoptatorii nu-şi îndeplinesc sau nu-şi pot îndeplini obligaţiile privind întreţinerea şi educaţia adoptatului;

- adoptatorii abuzează de drepturile părinteşti sau se comportă cu cruzime faţă de copil;

- adoptatorii suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie;

- adopţia s-a făcut fără acordul părinţilor copilului sau al soţului adoptatorului, dacă acest acord se cerea conform legii.

41. Instanţa judecătorească este în drept să desfacă adopţia şi în alte cazuri, dacă aceasta o cer interesele adoptatului.

42. Numărul copiilor incluşi în programele de adopţie naţională în perioada 2002-2006 constituie 1592 persoane (tabelul 8).

Tabelul 8. Dinamica adopţiilor naţionale în perioada 2002-2006

Anii Total
Numărul copiilor adoptaţi
Cuplul adoptator
Celălalt soţ adoptator

43. Numărul copiilor incluşi în programe de adopţie internaţională în perioada 2000-2006 constituie 390 persoane, dintre care 208 băieţi şi 182 fete (tabelul 9).

Tabelul 9. Numărul copiilor incluşi în programele de adopţie internaţională

Nr. d/r Ţara primitoare Total
SUA
Italia
Israel
Elveţia
Spania
Canada
Germania
Franţa
Suedia
Cehia
Belgia
Rusia
Grecia
România
Ucraina
Total
Băieţi
Fete

5.8 Copiii lipsiţi de mediu familial şi îngrijire părintească (art. 9, paragraf 1-4, 21 şi 25)

44. Autorităţile tutelare îi identifică pe copiii rămaşi fără ocrotire părintească, ţin evidenţa acestora şi, în fiecare caz aparte, în funcţie de circumstanţele concrete în urma cărora copiii au rămas fără ocrotire părintească, aleg forma de plasament al copiilor în scopul protecţiei lor, asigurînd controlul sistematic asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire a acestora.

45. Persoanele cu funcţii de răspundere din instituţiile de instruire, curative, de asistenţă socială şi altele similare, precum şi alte persoane care deţin informaţii despre astfel de copii sunt obligate, în termen de 3 zile, să comunice autorităţii tutelare despre locul aflării copiilor.

Copiii rămaşi fără ocrotire părintească pot fi plasaţi pentru îngrijire şi educaţie:

- adoptatorului sau soţilor adoptatori;

- sub tutelă (curatelă);

- în casele de copii de tip familial;

- în instituţiile de stat pentru copiii orfani şi cei rămaşi fără ocrotire părintească, de orice tip (educative, de instruire, curative, de asistenţă socială), dacă nu există alte posibilităţi.

46. La alegerea tipului de plasament se va ţine cont, în mod obligatoriu, de provenienţa etnică a copilului, de apartenenţa lui la o anumită cultură, de religia, limba, starea sănătăţii şi dezvoltarea copilului în vederea creării condiţiilor de viaţă care ar asigura continuitatea educaţiei acestuia. Pînă la plasamentul copilului rămas fără ocrotire părintească, responsabilitatea pentru acesta este pusă în seama autorităţii tutelare.

Sistemul instituţiilor pentru copiii lipsiţi de mediul familial şi finanţarea acestuia

47. Sistemul instituţiilor pentru copiii lipsiţi de mediul familial din Republica Moldova se constituie din 67 de instituţii în subordinea (metodologică) a trei ministere şi a unei autorităţi publice locale şi are următoarea structură (tabelul 10):

- Şcoli/Gimnazii internat şi Case de copii pentru copii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părintească;

- Şcoli internat auxiliare pentru copii cu dizabilităţi mintale;

- Şcoli internat speciale şi Case de copii pentru copii cu dizabilităţi fizice şi senzoriale (dizabilităţi locomotorii, dizabilităţi de auz şi dizabilităţi de văz);

- Şcoli internat sanatoriale pentru copii cu boli psihoneurologice şi cardiovasculare;

- Şcoli internat pentru copii cu devieri de comportament;

- Case de copii pentru copii cu dizabilităţi mintale severe;

- Centre de Plasament Temporar şi Reabilitare pentru copii de vîrstă fragedă.

În total, 62 din 67 de instituţii rezidenţiale activează sub controlul Ministerului Educaţiei şi Tineretului. Beneficiarii sistemului sunt copiii cu vîrsta între 0-18 ani. La 01 ianuarie 2007 sistemul rezidenţial avea în îngrijire 11096 copii.

Tabelul 10. Tipuri de instituţii de îngrijire a copiilor lipsiţi de mediul familial

Nr. d/r Tipul de instituţie Nr. total de instituţii Nr. total de copii Beneficiari
I. Ministerul Educaţiei şi Tineretului
1. Case de copii Copii orfani şi/sau rămaşi fără îngrijirea părintească, din familii vulnerabile şi cu probleme materiale şi de trai, cu vîrsta între 3-18 ani
2. Internat
3. Şcoli/Gimnazii internat 4 939
Total
4. Case de copii pentru copii cu deficienţe senzoriale Copii cu dizabilităţi de auz, cu vîrsta între 3-7 ani
5. Şcoli internat speciale pentru copii cu dizabilităţi (fizice şi senzoriale) Copii cu dizabilităţi locomotorii, dizabilităţi de auz, dizabilităţi de văz, cu vîrsta între 7-18 ani.
Total
6. Şcoli internat sanatoriale Copii cu boli cronice neurologice şi cardiovasculare
Total
7. Şcoli internat pentru copii cu devieri de comportament Copii cu devieri de comportament, copii în conflict cu legea
Total
8. Şcoală auxiliară de zi Copii cu dizabilităţi mintale uşoare, moderate şi severe, cu vîrsta între 3-18 ani.
9. Grădiniţă - Şcoală auxiliară, Semiinternat
10. Şcoli auxiliare semiinternat
11. Şcoli internat auxiliare
Total
TOTAL per MET 10 028
II. Ministerul Sănătăţii
11. Centre de Plasament Temporar şi Reabilitare a copiilor de vîrstă fragedă Copii orfani, copii rămaşi fără îngrijirea părintească, copii cu dizabilităţi, copii abandonaţi, copii din familii vulnerabile şi cu probleme materiale şi de trai, cu vîrsta cuprinsă între 0-7 ani.
Total per MS
III. Direcţia Municipală de Protecţie a Drepturilor Copilului, Chişinău
12. Casa Municipală specializată pentru copii de vîrstă fragedă Copii orfani, copii rămaşi fără îngrijirea părintească, copii cu dizabilităţi, copii abandonaţi, copii din familii vulnerabile şi cu probleme materiale şi de trai, cu vîrsta cuprinsă între 0-7 ani.
Total
IV. Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului
13. Case de copii pentru copii cu dizabilităţi mintale severe Copii cu dizabilităţi mintale severe, din familii vulnerabile, cu probleme materiale şi de trai, cu vîrsta între 7-18 ani
Total
TOTAL per sistem 11 096

48. Copiii sunt plasaţi în sistemul rezidenţial de protecţie a copilului în funcţie de vîrsta lor (tabelul 11). Datele cu privire la vîrsta copiilor instituţionalizaţi arată că sistemul de protecţie oferă pentru copiii cu vîrsta:

- 0-6/7 ani - servicii în cadrul a 3 instituţii, dintre care 2 în subordinea Ministerului Sănătăţii şi 1 în subordinea administraţiei publice locale/mun. Chişinău;

- 3-7 ani – servicii în cadrul a 5 instituţii din subordinea Ministerului Educaţiei şi Tineretului. Una dintre acestea oferă servicii de reabilitare a copiilor cu dizabilităţi de auz (mun. Bălţi) în vederea pregătirii acestora pentru şcoală; 4 oferă servicii pentru vîrsta 3-18 ani, cu accent pe segmentul de 3-7 ani a fraţilor/surorilor instituţionalizaţi aici, precum şi a copiilor beneficiari ai acestui tip de servicii din localităţile apropiate.

- 7-18 ani – acest segment de vîrstă este orientat spre instituţiile din subordinea Ministerului Educaţiei şi Tineretului, precum şi a Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului în dependenţă de problema primară cu care se confruntă copilul – de ordin social sau/şi de sănătate şi dezvoltare. Constatăm că în instituţiile pentru copii cu dizabilităţi severe din subordinea Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului (Orhei şi Hînceşti) mai mult de o treime din beneficiari rămîn în aceste instituţii şi după vîrsta de 18 ani – maxim 50 ani.

Tabelul 11. Tipologia instituţiilor în funcţie de vîrsta copiilor

Nr. d/r Vîrsta copiilor Subordinea Tip instituţie Nr. de instituţii Nr. de beneficiari /copii
1. 0-6/7 ani Ministerul Sănătăţii Centre de plasament temporar şi reabilitare a copilului de vîrstă fragedă
Administraţia Publică Locală / mun. Chişinău Casa municipală specializată pentru copii de vîrstă fragedă
2. 3-7 ani Ministerul Educaţiei şi Tineretului Casa de copii pentru copii cu deficienţe de auz
3. 3-18 ani Ministerul Educaţiei şi Tineretului Şcoli /Gimnazii internat 1 322
4. 7-18 ani Ministerul Educaţiei şi Tineretului Internat
Case de copii
Şcoli / Gimnazii internat 3 674
Şcoli internat auxiliare 3 264
Şcoli speciale
Şcoli sanatoriale
5. 7-18 ani şi mai mult Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului Case de copii
Total 11 096

49. Instituţiile rezidenţaile au în îngrijire copii de diferite vîrste. Deseori sunt înregistrate cazuri cînd beneficiarii depăşesc vîrsta de 18 ani. Această situaţie este specifică pentru circa 1/3 din beneficiarii instituţiilor pentru copii cu dizabilităţi mintale severe. (tabelul 12)

Tabelul 12. Structura de vîrstă a copiilor

Nr. d/r Tipul instituţiei Nr. total copii anchetaţi 0-3 4-7 8-11 12-14 15-18 >18
1. Case de copii/Gimnazii internat/ pentru copii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părintească 5 140
2. Case de copii/şcoli speciale pentru copii cu dizabilităţi fizice şi senzoriale
3. Şcoli internat sanatoriale
4. Şcoli internat pentru copii cu devieri de comportament - - -
5. Şcoli auxiliare internat şi semiinternat 3 261
6. Centre de Plasament Temporar şi Reabilitare a copiilor de vîrstă fragedă/ Casa specializată municipală - -
7. Case de copii pentru copiii cu dizabilităţi severe -
Total 11 061

50. Datele privind intrările şi ieşirile în sistemul rezidenţial de protecţie a copilului arată că rata intrărilor copiilor în instituţie este mai mică decît cea a ieşirilor. Diferenţa dintre acestea, per sistem, reprezintă 21,85%. Rata Intrări-Ieşiri per sistem este de 1:1,28. De asemenea, datele demonstrează o rată înaltă a intrărilor în Casele de copii pentru copiii cu dizabilităţi severe – 2,95:1. Cea mai mică rată este caracteristică pentru şcolile sanatoriale – 1:1,26. (tabelul 13)

Tabelul 13. Fluxul de copii, 2006

Nr. d/r Tipul instituţiei Nr. total copii Intrări Ieşiri Diferenţa Intrări-Ieşiri
Nr. absolut Rata
1. Case de copii /Gimnazii internat pentru copii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părintească 5 153 1 132 1:1,5
2. Case de copii /Şcoli speciale pentru copii cu dizabilităţi fizice şi senzoriale 1:1,35
3. Şcoli internat sanatoriale 1:1,26
4. Şcoli internat pentru copiii cu devieri de comportament 1:1,3
5. Şcoli auxiliare internat şi semiinternat 3 264 1:1,28
6. Centre de Plasament Temporar şi Reabilitare a copiilor de vîrstă fragedă/Casa specializată municipală - 27 1,08:1
7. Case de copii pentru copiii cu dizabilităţi severe - 39 2,95:1
Total 11 096 1 978 2 531 1:1,28

51. Analiza costurilor generale totale arată că acestea înregistrează o varietate semnificativă de la un tip de instituţie la altul, precum şi în interiorul tipului de instituţie. Această stare poate fi determinată de numărul de copii în fiecare instituţie, serviciile oferite etc. (tabelul 14)

Tabelul 14. Costuri generale efectuate din bugetul tota, 2006

Nr. d/r Tipul instituţiei Bugetul total, mii lei Costuri generale per copil
Cost minim Cost mediu Cost maxim
1. Case de copii /Gimnazii internat / pentru copiii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părintească 82 311,7 17 323 25 726 49 693
2. Case de copii /Şcoli speciale pentru copiii cu dizabilităţi fizice şi senzoriale 23 885,6 31 459 46 502 64 003
3. Şcoli internat sanatoriale 10 775, 3 6 158 11 559 28 818
4. Şcoli internat pentru copii cu devieri de comportament 1 805, 4 33 477 33 477 33 477
5. Şcoli auxiliare internat şi semiinternat 55 388,1 12 779 31 061 51 234
6. Centre de Plasament Temporar şi Reabilitare a copiilor de vîrstă fragedă/Casa specializată municipală 18 219,8 44 763 52 561 59 999
7. Case de copii pentru copiii cu dizabilităţi severe 16 950,4 26 272 28 028 29 839
Total 209 336,3 6 158 28 160 64 003

52. Costurile totale per copil per an din bugetul alocat arată că aceleaşi tipuri de instituţii menţin valorile maxime şi minime de cheltuieli. (tabelul 15)

Tabelul 15. Costuri per copil efectuate din bugetul de stat alocat, 2006

Nr. d/r Tipul instituţiei Bugetul de stat alocat Cost minim Cost mediu Cost maxim
1. Case de copii /Gimnazii internat / pentru copiii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părintească 72 973, 1 16 472 22 808 37 228
2. Case de copii /Şcoli speciale pentru copiii cu dizabilităţi fizice şi senzoriale 21 977, 4 37 889 42 787 63 666
3. Şcoli internat sanatoriale 9 212, 5 5 451 9 882 26 960
4. Şcoli internat pentru copiii cu devieri de comportament 1 593, 1 29 540 29 540 29 540
5. Şcoli auxiliare internat şi semiinternat 49 024,6 14 762 27 492 48 137
6. Centre de Plasament Temporar şi Reabilitare a copiilor de vîrstă fragedă / Casa specializată municipală 17 279,2 41 920 49 848 57 612
7. Case de copii pentru copiii cu dizabilităţi severe 15 330, 3 24 767 25 349 25 950
Total 187 390, 2 5 451 29 672 63 666

53. Costurile directe per copil per an sunt constituite din cheltuielile pentru alimentaţie, medicamente, rechizite de birou, manuale şi materiale didactice, inventar moale şi înregistrează variaţii mari de la instituţie la instituţie şi pe întregul sistem. Costurile per copil per an cele mai mari sunt caracteristice pentru Centrele de Plasament Temporar şi Reabilitare a copiilor de vîrstă fragedă, instituţiile pentru copii cu dizabilităţi severe. Valorile cele mai mici ale costurilor directe per copil per an sunt caracteristice pentru instituţiile de tip sanatorial. Costurile totale directe per copil per an pe sistemul de instituţii rezidenţiale de protecţie a copilului reprezintă consecutiv următoarele valori: minim –1760 lei ; mediu - 6700 lei; maxim - 11430 lei. (tabelele 16 şi 17). Tabelul 18 conţine informaţia generală despre întregul sistem.

Tabelul 16. Costuri directe per copil, în Sistemul de Îngrijire Rezidenţială în 2006

Nr. d/r Tipul instituţiei Cheltuieli directe totale, în mii lei Costuri directe per copil
Cost minim Cost mediu Cost maxim
1. Case de copii /Gimnazii internat / pentru copiii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părintească 22 824, 1 5 170 7 130 10 170
2. Case de copii /Şcoli speciale pentru copiii cu dizabilităţi fizice şi senzoriale 3 839,6 4 550 7 480 9 440
3. Şcoli internat sanatoriale 2 951,6 1 760 3 170 8 380
4. Şcoli internat pentru copiii cu devieri de comportament 358,9 6 650 6 650 6 650
5. Şcoli auxiliare internat şi semiinternat 11 279,2 3 280 6 330 9 430
6. Centre de Plasament Temporar şi Reabilitare a copiilor de vîrstă fragedă / Casa specializată municipală 3525,3 7 790 10 170 11 430
7. Case de copii pentru copiii cu dizabilităţi severe 5044,8 8 300 8 340 8 390
Total 49 823,5

Tabelul 17. Costul mediu al alimentaşiei pentru perioada 2002 – 2006

Anii
Norma de alimentaţie pentru un copil (lei) 11,0 11,0 11,0 12,0 15,0
Cheltuieli pentru alimentaţie (total) (mii lei) 19560,0 21323,6 18380,9 20855,5 25608,1

Tabelul 18. Informaţie generală despre instituţiile de îngrijire rezidenţială

Nr. d/r. Indicatori
I. COPII Nr. absolut %
1. Număr de copii:
2. Rata copiilor din raionul/municipiul plasării instituţiei rezidenţiale 6 831 61,76
3. Rata copiilor: - orfani, cu ambii părinţi decedaţi - cu statut de orfan, inclusiv: a) părinţi declaraţi dispăruţi b) părinţi decăzuţi din drepturi c) părinţi declaraţi incapabili d) părinţi care au prezentat declaraţia de refuz - abandonaţi (fără declaraţie de refuz) - plasaţi temporar - nu se ştie 425 2,78 3,84 10,63 82,58 0,16
4. Îngrijitorul primar al copilului: - familii complete (mama şi tata) - familii incomplete (mama sau tata) - familii extinse - tutori/părinţi adoptivi - alţii - nu are 32,22 39,1 12,49 3,01 0,89 12,26
5. Rata copiilor care merg acasă: - în fiecare seară - la fiecare sfîrşit de săptămînă 1 479 2 323 13,37
6. Fluxul de copii: - număr de intrări – copii (2006) - număr de ieşiri – copii (2006) 1 978 2 531
II. PERSONAL
7. Număr total de personal 5 410
8. Raportul personal/copii - personal total: copii - personal administrativ: copii - învăţător/profesor: copii - educator: copii - psiholog: copii - cadre medicale: copii - personal auxiliar: copii 1:2,08 1:32,15 1:10,44 1:11,77 1:502,77 1:24,30 1:4,41
III. INFRASTRUCTURA
9. Amplasare: - în zona urbană - în zona rurală - în afara comunităţii 46,26 47,76 5,97
IV. COSTURI (2006)
10. Costuri totale per copil per an Costuri directe per copil per an 28160 lei 6700 lei

54. Casa de copii de tip familial este o instituţie particulară creată pe baza unei familii, în scopul întreţinerii parţiale şi educaţiei copiilor orfani şi a celor rămaşi fără ocrotire părintească. Casa de copii de tip familial se creează conform hotărîrii autorităţii administraţiei publice locale, adoptate pe baza avizului autorităţii tutelare, a cererii părinţilor educatori şi a actelor anexate la aceasta. În casa de copii de tip familial pot fi cel mult 10 copii, inclusiv copiii proprii ai părinţilor educatori, dar nu mai puţin de 5 copii plasaţi. Părinţi educatori pot fi persoanele cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, care au atins vîrsta de 25 de ani şi ale căror calităţi morale şi stare a sănătăţii permit îndeplinirea obligaţiilor respective.

55. Nu pot fi părinţi educatori persoanele:

- declarate incapabile sau cu capacitate limitată de exerciţiu;

- decăzute din drepturile părinteşti;

- eliberate de obligaţiile de tutore (curator) din culpa lor;

- care au fost adoptatori, dar adopţia a fost desfăcută din culpa lor;

- care suferă de boli cronice grave sau contagioase.

56. Părinţii educatori au drepturi şi obligaţii similare celor ale tutorelui (curatorului) faţă de copiii plasaţi în casele de copii de tip familial. Părinţii educatori beneficiază de remunerare şi înlesniri în modul stabilit de Guvern.

57. Copiii plasaţi în casele de copii de tip familial au aceleaşi drepturi ca şi copiii aflaţi sub tutelă (curatelă). La sfîrşitul anului 2006 în Republica Moldova funcţionau 23 case de tip familial în care erau plasaţi 123 de copii.

58. În vederea optimizării formelor de protecţie a copilului aflat în dificultate, în Republica Moldova se creează şi se dezvoltă servicii sociale comunitare alternative celor rezidenţiale, multe dintre care îşi demonstrează eficienţa şi activează cu succes. Conform datelor furnizate de secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi protecţie a familiei, în 2006 funcţionau în republică 87 de centre care prestau servicii sociale comunitare pentru familiile cu copii şi pentru copiii aflaţi în situaţie de risc. În domeniul protecţiei familiilor cu copii activau 30 de centre (35% din totalul centrelor), printre care: 23 centre de zi, 1 centru de plasament şi 6 centre de reabilitare. În domeniul protecţiei copiilor aflaţi în situaţie de risc funcţionau 57 de centre comunitare: 28 de centre de zi, 10 centre de plasament, 10 centre de reabilitare şi 9 centre mixte. (tabelul 19).

Tabelul 19. Tipizarea centrelor care prestează servicii sociale comunitare (existente în 2006)

Tip de centru Centre de zi Centre de plasament Centre de reabilitare Centre mixte Total
pentru familii cu copii cu dizabilităţi
pentru copii în situaţie de risc
Total

59. Observăm că 51 de centre (circa 70% din total) sunt centre de zi pentru familii cu copii cu dizabilităţi şi pentru copii aflaţi în situaţie de risc. Centrele de plasament pentru copii cu dizabilităţi au cea mai mică reprezentativitate, în municipiul Chişinău funcţionînd un singur centru.

60. În perioada anilor 2003-2005 au fost create cele mai multe centre, cea mai mare pondere revenind centrelor de zi. În anul 2003 au fost create 19 centre (inclusiv 11 centre de zi), în 2004 – 14 centre (inclusiv 8 de zi), iar în anul 2005 – 18 centre (inclusiv 12 de zi). În aceeaşi perioadă se înregistrează o stabilitate a dinamicii creării centrelor de reabilitare, în fiecare an creîndu-se cîte 3 centre. În anul 2006 ritmul creării centrelor se reduce faţă de anul 2005 cu 56% (de la 18 la 8) (tabelul 20). În perioada anilor 1990-1999 au fost create doar 6 centre pentru familii cu copii şi pentru copii în situaţie de risc, printre care în anul 1995 – 2 centre de reabilitare, în 1998 – 1 centru de zi, în 1999 – 2 centre de plasament şi 1 centru mixt.

Tabelul 20. Dinamica creării centrelor comunitare care prestează servicii sociale

Anul instituirii Centre de zi Centre de plasament Centre de reabilitare Centre mixte Total
Total

61. Cea mai mare parte a serviciilor sociale sunt concentrate în municipiul Chişinău, unde activează 48 de centre comunitare pentru copii, care asigură dreptul copiilor la activităţi educative, social-sportive, culturale etc. În anul 2004 aceste centre au asistat 7191 copii, în anul 2005 – 7611, iar în anul 2006 – 9484 de copii.

62. Finanţarea centrelor comunitare ce oferă servicii familiilor cu copii şi copiilor aflaţi în situaţie de risc se realizează atît de la bugetul de stat, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, cît şi din donaţii.

Sursa de finanţare a centrelor comunitare care prestează servicii sociale

Sursa de finanţare Buget de stat Buget local Buget local şi donaţii Donaţii
Numărul de centre finanţate

63. Tabelul 22 arată dinamica pozitivă a finanţării centrelor comunitare din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în anii 2003-2006.

Tabelul 22. Ffinanţarea centrelor comunitare din bugetele

unităţilor administrativ-teritoriale în anii 2003-2006

Executat
Numărul instituţiilor unităţi
Cheltuieli, total mii lei 1557,8 3596,0 4488,1 7084,4
Inclusiv:
- alimentaţia mii lei 482,1 721,3 912,6
- medicamentele mii lei 13,7 27,1 39,9 55,1
Numărul tutelaţilor copii
Cheltuieli pentru un tutelat lei 1013,5 3722,6 6411,6 8888,83

64. Începînd cu 2006, prin intermediul Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, din bugetul de stat sunt finanţate trei centre comunitare pentru copii, în cadrul cărora sunt prestate servicii moderne de reabilitare socială, psihopedagogică şi medicală: un centru de plasament temporar al copiilor în situaţie de risc în or. Soroca (pentru 24 beneficiari), un centru pentru copii cu cerinţe educative speciale în or. Criuleni (pentru 44 beneficiari) şi un centru de reabilitare şi protecţie socială a copiilor în situaţie de risc în or. Taraclia (pentru 40 beneficiari). Cheltuielile anuale de finanţare a acestor trei centre în 2006 au fost de 2188,8 mii lei, iar cheltuielile medii anuale pentru deservirea unui beneficiar au constituit 20,27 mii lei.

65. După cum s-a menţionat mai sus, prin intermediul Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului este coordonată şi finanţată activitatea a două case-internat republicane pentru copiii cu deficienţe mintale: în or. Hînceşti (fete) şi or. Orhei (băieţi). Ambele instituţii oferă servicii de reabilitare/recuperare: logopedie, kinetoterapie, ergoterapie, fizioterapie, precum şi servicii specializate pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii: pante de acces, bare de sprijin, scaune cu rotile, utilaj de susţinere motorie, WC adaptat, ortopedie/protezare, gimnastică curativă, masaj. Aceste instituţii nu au servicii educaţionale curriculare, însă oferă servicii educaţionale extracurriculare: cerc sportiv, broderie, artă plastică ş. a. De asemenea, activează ateliere de menaj, muncă agricolă, croitorie, bucătărie experimentală, tîmplărie, cizmărie.

66. În perioada aflării copilului în instituţie, familiei i se oferă servicii de consiliere parentală şi asistenţă socială în vederea reintegrării copilului, însă acest sprijin este oferit episodic şi nu este determinat de misiunea instituţiei. În acest context este nevoie să se intensifice şi să se aprofundeze evaluarea medico-psiho-pedagogică în vederea depistării copiilor pasibili de a fi instruiţi în cadrul unui sistem educaţional curricular special.

67. Concomitent, trebuie dezvoltate serviciile pentru formarea deprinderilor profesionale şi de viaţă, odată cu serviciile de colaborare comunitară, integrare socială şi familială, impunîndu-se măsuri suplimentare în vederea perfecţionării/recalificării personalului angajat în instituţie, precum şi angajarea unor profesionişti în domeniile de referinţă.

68. Cheltuielile pe anii 2000-2006 pentru întreţinerea acestor case a crescut permanent. (tabelul 23)


Tabelul 23. Cheltuielile pentru întreţinerea caselor-internat din or. Orhei (băieţi) şi or. Hânceşti (fete), în perioada 2000-2006

Categorii cheltuieli Unitatea de măsură Executat pe ani
Cheltuieli, total,inclusiv: Mii lei 1620,6 3654,5 5006,4 6655,7 8884,2 12748,6 15330,2
Alimentaţia Mii lei 432,8 926,5 1464,3 2081,2 2792,7 3702,3
Medicamentele Mii lei 54,1 225,8 419,1 452,1 462,9 530,2
Numărul paturilor unităţi
Cheltuieli la un pat pe an Mii lei 5,23 5,8 9,45 12,56 15,32 20,9 24,33
Numărul de paturi-zile Mii lei 94,3 162,5 175,1 189,8 185,8 220,7
Cheltuieli pentru o zi/pat,inclusiv: lei 17,19 22,49 28,59 35,07 44,4 68,61 69,46
Alimentaţia lei 4,59 5,7 8,36 10,97 13,96 16,78 16,78
Medicamentele lei 0,57 1,39 2,39 2,38 2,31 2,85 3,49

69. În cele trei centre comunitare de zi pentru copii cu dizabilităţi locomotorii, dizabilităţi de auz şi pentru copii cu dizabilităţi mintale din mun. Chşinău beneficiarii au posibilitate să înveţe cum să trăiască în comunitate, iar copiii din comunitate învaţă să accepte în rîndurile lor copiii cu dizabilităţi. Zilnic, fiecare din aceste centre oferă servicii pentru circa 50 de copii.

Sistemul de prevenire al instituţionalizării

70. Republica Moldova nu are dezvoltat un sistem naţional definit de prevenire a instituţionalizării copiilor, dar legislaţia în vigoare prevede instituţionalizarea drept ultimă soluţie de protecţie a copilului aflat în diferite situaţii de dificultate.

71. Un model de sistem de prevenire a instituţionalizării şi redirecţionare a plasamentului copiilor în îngrijirea de tip familial, precum şi modificarea paradigmelor factorilor de decizie referitor la modul în care pot fi ajutaţi copiii, a fost testat în Republica Moldova în cadrul Proiectului Every Child – TACIS „Consolidarea capacităţilor în reforma politicii sociale în Moldova”, implementat în trei raioane: Orhei, Ungheni şi Cahul.

72. Modelul testat al Sistemului de prevenire a instituţionalizării include:

- evaluarea complexă a necesităţilor copilului de către Comisia raională pentru protecţia copilului în dificultate;

- examinarea măsurii de protecţie propusă pentru copil de către Comisia raională pentru protecţia copilului în dificultate;

- analiza plasamentelor în

Главная Страница